Mănăstiri
Mănăstirea Turnu
Traseu

Acces: DN7/E81 Rm. Vâlcea -Sibiu, Călimăneşti (km 17), 3 km spre nord.

Fara tarif
Program : Zilnic

Viaţa monahală: Călugări, cu viaţă de obşte. 

Stareţ: Protosinghel Ioanichie Trifa. 

Telefon: 0250/750851; 0742/068383. 

Hram: „Schimbarea la Faţă a Domnului" (6 aug.), „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (21 nov.). 

Istoric:  Denumirea  „Turnu"  vine de  la un  turn  masiv  de  observaţie  al oştilor  romane care a fost  construit în  sec. al II - lea pe  stânca „Piscul lui Teofil". 

   Începutul  vieţii  monahale îl  fac  în sec. XV - XVI  câţiva  călugări de la Mănăstirea Cozia care se  retrăgeau aici pentru o viaţă  duhovnicească mai aspră, trăind într-o desăvârşită  sărăcie,  adăpostiţi în chilii săpate în stâncă,

în colibe şi în case de lemn. Dintre cei mai renumiţi pustnici care s-au retras 

aici  sunt  Daniil şi  Misail,  ale căror chilii săpate  în stâncă se văd  şi astăzi. Ieroschimonahul  Misail  ridică  aici o  mică  bisericuţă de  lemn  cu  hramul „Intrarea  în Biserică a  Maicii Domnului",  întemeind  „Sihăstria lui Daniil şi Misail".  Biserica veche din piatră  şi cărămidă a fost ridicată  în anul 1676, 

pe  locul  bisericuţei din  lemn,  fiind ctitorie a  fostului  episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Ţării Româneşti. Biserica nouă, sau Biserica Mare de formă pătrată, etajată cu două niveluri, parter şi etaj a fost ridicată între anii 1897 - 1901   de   episcopul   Gherasim   Timuş   al  Argeşului  cu  hramul „Schimbarea la Faţă". 

  În perioada 1916 - 1918,  în timpul Primului Război Mondial,  mănăstirea 

este  pustiită.  Un  incendiu  din noaptea  de 6 - 7  februarie 1932  distruge într-o singură oră, 5 corpuri de case cu 26 camere, două şoproane, trapeza veche,  clopotniţa,  turla de  la biserica  mică,  tâmpla  cu  toate icoanele  şi candelele,  iar pictura  interioară este degradată  împreună cu tencuiala. Din incendiu  scapă doar casa  lui Gherasim  Timuş  şi chiliile din  vale.  Întregul ansamblu mănăstiresc a fost refăcut în anul 1933. 

  Între  anii 1935 - 1938 s-au  construit  corpurile de chilii şi a fost  renovat întregul  ansamblu. Aici a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti până în anul 1939. 

   În  urma  Decretului  410/1959,  mănăstirea a fost  desfiinţată  în 1961 şi transformată în Casă de odihnă pentru  personalul Episcopiei Râmnicului şi Argeşului  până  în anul 1975 când  devine  schit  în  subordinea  mănăstirii Cozia. În anul 1988 redevine mănăstire.

 

© turism Prundeni 2012   



Investim in viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională


Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene şi a Guvernului României.


Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro